The Last Empress este o piesă de teatru tip musical despre Împărăteasa Myeongseong a Coreei, ultima regină a acestei ţări, şi soţia regelui Gojong. Spectacolul a debutat în 1995 fiind primul musical original al Coreei de Sud şi a continuat să ruleze în Seul până în februarie 2007. Musicalul are la bază un roman istoric scris de binecunoscutul autor coreen Yi Mun Yol, muzica este compusă de Kim Hee Gap, versurile de Yang In Ja (traduse de Georgina St George) şi regizat de Yun Ho Jin.
Musicalul de 2 ore şi jumătate este produs de Arts Communication Seul (A-Com), iar producţia originală care s-a desfăşurat la Performing Arts Center din Seul a strâns aproximativ 1 milion de bilete vândute până în martie 2007. S-a jucat în mari oraşe ale lumii, în New York, la New York State Theater, Lincoln Center, în 1997 şi 1998 după reacţii favorabile din partea publicului. A avut loc şi la Londra, la West End în 2002, la Teatrul Kodak din Los Angeles în 2003 şi la Hummingbird Centre Toronto 2004.
Ironia istoriei coreene are ecou peste generaţii într-un musical care combină influenţele Broadway, opera europeană şi tradiţia muzicală proprie Coreei într-o saga tristă a frustrării naţionaliste, viclenie străină duplicitară şi o tragedie personală de dimensiuni imperiale.
Regina Myeonseong sau Min este legendara regină a Coreei, o femeie care s-a ridicat de la statutul de om umil şi a devenit soţia regelui Gojong pe când avea doar 16 ani, la sfârşitul secolului 19, luptându-se cu vitejie să-şi apere soţul şi fiul, tronul şi ţara de furia Japoniei. A plătit cu propria-i viaţă, victimă a unui asasinat meticulos aranjat de japonezi, asasinat care avea să fie precursorul a jumătate de secol de dominaţie japoneză.
“Această producţie este o lecţie de istorie” spunea regizorul Yun Ho Jin. “Forma este în stil vestic, decorurile sunt de aceeaşi influenţă, dar muzica poartă ritmul şi emoţia coreeană”.
Asasinarea Împărătesei Myeongseong şi Lupta cu barbarii din Vest
Kim Hee Gap, care a scris sute de cântece pentru cântăreţii populari coreeni, a compus o partitură care combină aria iubirii şi tânjirii după iubire cu evocarea străzilor capitalei şi a palatului regal care fusese izolat de proprii oameni şi de lume. Yun, regizorul, a fost cel care a dorit ca muzica lui Kim Hee Gap să conlucreze cu lucrarea autorului Yi Mun Yol.
Yun Ho Jin, care regizase numeroase alte piese, a format compania A-Com în 1993 şi s-a axat încă de atunci pe transformarea The Last Empress, dintr-un musical cu influenţe Broadway, într-o formă de artă coreeană. Piesa promite recunoaşterea musicalurilor coreene la scară internaţională. Spectacolul a debutat pe 30 decembrie 1995, marcând aniversarea a 100 de ani de la moartea reginei Min.
Ritul shamanic
Simplitatea decorurilor face ca scenariul să nu sufoce show-ul, se pune accent pe acţiune şi costume, şi totul este tradus în engleză deasupra scenei. “Îmi doresc să pot vedea în spatele măştii sale” cântă regina Min despre ambasadorul japonez, interpretat în postura de bad guy de Kim Sung Gee, un veteran al musicalurilor. “În spatele cuvintelor sale se ascunde otrava şi după zâmbetul său şiret se ascunde un cuţit ascuţit”.
Musicalul combină cultura coreeană materializată prin costumele colorate cu muzica orchestrală tradiţională samullnori şi wonhyeonggut (dansul coreean şamanist), taekgyeon (artele marţiale coreene), hwagwanmu (dans regal elegant) dar şi un dans comic care arată o întâlnire între rege şi supuşii săi.
Tu vei fi următoarea
The Last Empress este o lecţie pe care coreeni nu au uitat-o niciodată, despre japonezi, regina Min şi asupririle suferite de-a lungul unei jumătăţi de secol.
Nunta Împărătesei Myeongseong cu Regele Gojong
Tânărul rege Gojong este neinteresat de afacerile de stat sau de soţia sa, regina Myeongseong, şi îşi petrece timpul cu doamnele de la palat. Împărăteasa este îndurerată de indiferenţa soţului ei, dar în cele din urmă îl fascinează cu înţelepciunea şi eleganţa sa
Examinarea militară la care participă Hong Gae Hun, cel care o iubeşte pe Împărăteasa Min, şi care jură să o protejeze pe aceasta şi totodată ţara
Negustori japonezi distrându-se cu gheişele
Asasinii japonezi pătrund în palat cu intenţia de a o ucide pe împărăteasă. Doamnele de la palat sunt îngrijorate şi o imploră să fugă, şi să se salveze, dar ea nu poate să-şi lase în urmă soţul, rege, şi fiul, prinţ moştenitor. După ce ucid toate doamnele care le stau în cale, japonezii o asasinează pe regina Min
Oamenii mei, ridicaţi-vă! Acest cântec este marele final al musicalului
Surse: Wikipedia, nytimes.com, thedailykimchi.blogspot.com, visitkorea.or.kr, koreabrand.net
Musicalul de 2 ore şi jumătate este produs de Arts Communication Seul (A-Com), iar producţia originală care s-a desfăşurat la Performing Arts Center din Seul a strâns aproximativ 1 milion de bilete vândute până în martie 2007. S-a jucat în mari oraşe ale lumii, în New York, la New York State Theater, Lincoln Center, în 1997 şi 1998 după reacţii favorabile din partea publicului. A avut loc şi la Londra, la West End în 2002, la Teatrul Kodak din Los Angeles în 2003 şi la Hummingbird Centre Toronto 2004.
Ironia istoriei coreene are ecou peste generaţii într-un musical care combină influenţele Broadway, opera europeană şi tradiţia muzicală proprie Coreei într-o saga tristă a frustrării naţionaliste, viclenie străină duplicitară şi o tragedie personală de dimensiuni imperiale.
Regina Myeonseong sau Min este legendara regină a Coreei, o femeie care s-a ridicat de la statutul de om umil şi a devenit soţia regelui Gojong pe când avea doar 16 ani, la sfârşitul secolului 19, luptându-se cu vitejie să-şi apere soţul şi fiul, tronul şi ţara de furia Japoniei. A plătit cu propria-i viaţă, victimă a unui asasinat meticulos aranjat de japonezi, asasinat care avea să fie precursorul a jumătate de secol de dominaţie japoneză.
“Această producţie este o lecţie de istorie” spunea regizorul Yun Ho Jin. “Forma este în stil vestic, decorurile sunt de aceeaşi influenţă, dar muzica poartă ritmul şi emoţia coreeană”.
Asasinarea Împărătesei Myeongseong şi Lupta cu barbarii din Vest
Kim Hee Gap, care a scris sute de cântece pentru cântăreţii populari coreeni, a compus o partitură care combină aria iubirii şi tânjirii după iubire cu evocarea străzilor capitalei şi a palatului regal care fusese izolat de proprii oameni şi de lume. Yun, regizorul, a fost cel care a dorit ca muzica lui Kim Hee Gap să conlucreze cu lucrarea autorului Yi Mun Yol.
Yun Ho Jin, care regizase numeroase alte piese, a format compania A-Com în 1993 şi s-a axat încă de atunci pe transformarea The Last Empress, dintr-un musical cu influenţe Broadway, într-o formă de artă coreeană. Piesa promite recunoaşterea musicalurilor coreene la scară internaţională. Spectacolul a debutat pe 30 decembrie 1995, marcând aniversarea a 100 de ani de la moartea reginei Min.
Ritul shamanic
Simplitatea decorurilor face ca scenariul să nu sufoce show-ul, se pune accent pe acţiune şi costume, şi totul este tradus în engleză deasupra scenei. “Îmi doresc să pot vedea în spatele măştii sale” cântă regina Min despre ambasadorul japonez, interpretat în postura de bad guy de Kim Sung Gee, un veteran al musicalurilor. “În spatele cuvintelor sale se ascunde otrava şi după zâmbetul său şiret se ascunde un cuţit ascuţit”.
Musicalul combină cultura coreeană materializată prin costumele colorate cu muzica orchestrală tradiţională samullnori şi wonhyeonggut (dansul coreean şamanist), taekgyeon (artele marţiale coreene), hwagwanmu (dans regal elegant) dar şi un dans comic care arată o întâlnire între rege şi supuşii săi.
Tu vei fi următoarea
The Last Empress este o lecţie pe care coreeni nu au uitat-o niciodată, despre japonezi, regina Min şi asupririle suferite de-a lungul unei jumătăţi de secol.
Nunta Împărătesei Myeongseong cu Regele Gojong
Tânărul rege Gojong este neinteresat de afacerile de stat sau de soţia sa, regina Myeongseong, şi îşi petrece timpul cu doamnele de la palat. Împărăteasa este îndurerată de indiferenţa soţului ei, dar în cele din urmă îl fascinează cu înţelepciunea şi eleganţa sa
Examinarea militară la care participă Hong Gae Hun, cel care o iubeşte pe Împărăteasa Min, şi care jură să o protejeze pe aceasta şi totodată ţara
Negustori japonezi distrându-se cu gheişele
Asasinii japonezi pătrund în palat cu intenţia de a o ucide pe împărăteasă. Doamnele de la palat sunt îngrijorate şi o imploră să fugă, şi să se salveze, dar ea nu poate să-şi lase în urmă soţul, rege, şi fiul, prinţ moştenitor. După ce ucid toate doamnele care le stau în cale, japonezii o asasinează pe regina Min
Oamenii mei, ridicaţi-vă! Acest cântec este marele final al musicalului
Surse: Wikipedia, nytimes.com, thedailykimchi.blogspot.com, visitkorea.or.kr, koreabrand.net
0 comments:
Trimiteți un comentariu