Istoria Kendo-ului

Istoria Kendo-ului

Istoria Kendo-ului
Sabia japoneza, de la jumatatea secolului al XII-lea, jumatatea erei Heian (794-1185), a avut o lama usor arcuita, numita Shinogi, modelul ei fiind o sabie folosita de un trib specializat in lupta calare, din nordul Japoniei, in secolul al IX-lea. De atunci sabia a fost folosita de samurai si tehnologia de productie s-a dezvoltat rapid in perioada timpurie a samurailor, sfarsitul erei Kamakura, in secolul al XII-lea.
Dupa razboiul Onin, de la jumatatea erei Muromachi (1395-1573), Japonia s-a confruntat cu 100 de ani de anarhie. In acest timp, au luat nastere multe scoli de kenjutsu. In 1543, la Taanegashima, insula situata in sudul Japoniei, s-au adus pentru prima data arme de foc. Nu a durat mult timp pana cand productia armelor de foc sa se dezvolte asemenea celei de realizare a sabiilor. Ca si rezultat, metodele de lupta cu armuri grele, care s-au dezvoltat pana la acea vreme, s-au schimbat in mod dramatic in metode lupta cu echipament mai usor. Din experienta numeroaselor batalii, au rezultat dezvoltarea si specializarea forjarii sabiilor si astfel s-au stabilit si tehnici speciale de manuire a sabiei, tehnici care au fost transmise generatiilor urmatoare prin intermediul diferitelor scoli de sabie, cum sunt Shinkage-ryu si Itto-ryu.
Japonia incepe sa cunoasca o perioada de pace la inceputul erei Edo (1603-1867). In aceasta perioada, tehnicile de kendo au devenit din tehnici de a ucide in tehnici de dezvoltare a persoanei prin concepte precum Katsunin-ken, in care, pe langa tehnicile de lupta cu sabia, erau incluse si concepte privind disciplina si modul de viata al samurailor. Aceste idei au fost cuprinse in carti despre arta razboiului la inceputul perioadei Edo, ca exemple se pot enumera:
-Heiho Kadensho, de Yagyu Munenori
-Fudochi Shinmyoroku, de preotul Takuan
-Ken to Zen, de Tokugawa Iemitsu
-Gorin no Sho,  de Miyamoto Musashi.
Multe alte carti au fost publicate la jumatatea perioadei Edo, si multe din acestea au devenit clasice, influentand practicantii de kendo in zilele noastre.
Aceste publicatii au incercat sa trateze viata samurailor, modul lor de viata si cum sa traiasca dincolo de moarte. Aceste invataturi au fost folosite in fiecare zi de catre samuraii care au studiat aceste carti, care au trait o viata austera, cultivandu-si mintea si dedicandu-se dezvoltarii tehnicilor de razboi (Bujutsu), au invatat sa faca diferenta intre bine si rau, si sa se sacrifice pentru clanul lor (Han) sau pentru lordul lor la nevoie. Spiritul Bushido care a luat nastere in aceasta perioada s-a dezvoltat timp de 269 de ani de pace in perioada Tokugawa. Chiar si dupa prabusirea sistemului feudal, spiritul Bushido a ramas viu in mintea japonezilor.
Pe de alta parte, in timpul perioadei de pace, in timp ce in kenjutsu se dezvoltau tehnici noi, mai gratioase, derivate din experienta reala a luptei cu sabia, Naganuma Shirozaemon-Kunisato, de la scoala Jiki-shinkage-ryu, a creat o noua baza a tehnicilor de sabie. In perioada Shotoku (1711-1715), Naganuma a realizat kendo-gu (echipament de protectie), si a stabilit o noua metoda de antrenament folosind shinai-ul (sabia de bambus). Aceasta pare sa fie riginea directa a kendo-ului din ziua de azi. Dupa aceasta in timpul erei Horeki (1751-1764), Nakanishi Chuzo-Kotake, de la scoala Itto, a inceput o noua metoda de antrenament folosind men cu grilaj de fier si kendo-gu confectionat din bambus, acest echipament devenind in scurt timp cunoscut si preluat si de celelalte scoli. In era Kansei (1789-1801), competitiile intre scoli devin foarte populare, si samuraii strabateau provinciile in cautarea unor adversari puternici pentru a-si imbunatati tehnica.
La jumatatea erei Edo, inceputul secolului XIX, noi timpuri de echipament au fost produse, printre care se numara si  Yotsuwari Shinai, shinai realizat din 4 sipci de bambus, do-ul fiind intarit cu piele acoperita cu lac. In aceasta perioada trei sali de antrenamente au devenit populare, fiind denumite si Cele Trei Mari Sali din Edo, acestea fiind: Genbukan, condusa de Chiba Shusaku; Renpeikan condusa de Saito Yakuro; Shigakan, condusa de  Momoi Shunzo. Chiba a incercat sa sistematizeze tehnicile de antrenament cu shinaiul si a stabilit 68 de tehnici, denumite dupa punctele de lovire. Tehnici precum Oikomi-men si Suriage-men, si alte tehnici au denumiri care si azi sunt folosite, asa cum le-a numit Chiba.
Dupa restauratia Meiji in 1868, clasa samurailor a fost dizolvata si purtarea sabiilor a fost interzisa. Ca rezultat, multi samurai si-au pierdut slujbele si kenjutsu declina drastic.Mai tarziu, conflictul Seinan, care a avut loc in 1877, a fost o incercare nereusita a samurailor impotriva guvernului central, care parea sa recupereze kenjutsu prin intermediul politiei metropolitane din Tokyo. In anul 1829, Dai-Nippon Butoku-Kai a fost stabililta ca organizatie nationala care sa promoveze Bujutsu, inclusiv Kenjutsu. In jurul anului 1899, Bushido a fost publicat in limba engleza, fiind considerat o compilatie ce cuprinde gandirea si filosofia samurailor. A fost o influenta internationala.
In 1912, s-a stabilit Dai-Nippon Teikoku Kendo Kata, folosindu-se cuvantul „kendo”. Stabilirea Kendo Kata a dus la unificarea multor scoli dornice sa transmita generatiilor urmatoare tehnicile si spiritul sabiei japoneze, si pentru a remedia utilizarea improprie a mainilor din pricina folosirii sabiilor de bambus (shinai), si pentru a corecta loviturile care nu erau la unghiul potrivit fata de adversar. Shinaiul se considera o alternativa a sabiei japoneze. In anul 1919, Nishikubo Hiromichi a consolidat obiectivele Bu (in alte cuvinte ale samuraiului), sub numele de Budo si Kendo.
Dupa Al II-lea Razboi Mondial, Kendo a fost interzis pentru o perioada, sub ocupatia Fortelor Aliate. In 1952, cand s-a stabilit si All Japan Kendo Federation, kendo a revenit, in prezent avand un rol important in educatia scolara, fiind o arta populara atat printre tineri cat si printre varstnici, barabati si femei. Cateva milioane de practicanti de toate varstele se bucura participand regular la keiko (antrenament de kendo).
Kendo devine popular in lumea intreaga, adunand practicanti din tot mai multe tari. Astfel in 1970, ia nastere Federatia Internationala de Kendo (FIK), si tot in acelasi an a avut loc prima competitie mondiala de kendo, tinuta la Nippon Budokan