Kendō

Kendō (剣道?), „calea sabiei”, este arta marțială japoneză a scrimei. Kendō s-a dezvoltat din tehnicile tradiționale japoneze de luptă cu sabia, cunoscute sub denumirea de kenjutsu.

Kendō este o activitate solicitantă fizic și mental care combină valorile solide ale artelor marțiale cu elemente fizice specifice sportului.

Practicanții de kendō sunt numiți kendōka (cel care practică kendō) sau kenshi (spadasin).

Kendō se practică de către kendoka purtând o îmbrăcăminte în stil tradițional japonez și o armură pentru protecție numită bogu. Ca arme se folosește unul (sau două) shinai. Kendō poate fi privit ca stilul japonez de scrimă, însă el diferă foarte mult de scrima europeană prin mișcările sau tehnicile folosite. Acest lucru se datorează faptului că sabia folosită este diferită, la fel cum diferă și modul în care aceasta este folosită. Antrenamentul de kendō este foarte „gălăgios” prin comparație cu alte arte marțiale sau sporturi pentru că un kendōka folosește un strigăt, kiai, pentru a-și exprima spiritul, iar de fiecare dată când se execută un atac sau o lovitură piciorul din față vine in contact cu solul printr-o mișcare similară cu ștampilarea.

Numărul practicanților de kendō este estimat astăzi la opt milioane de oameni, din care aproximativ șapte milioane de practicanți în Japonia.

Kendō este una din căile ce compun budō și înglobează esența artelor marțiale japoneze.

Scopul practicării kendō

:Modelarea minții și corpului.

Cultivarea unui spirit sănătos,

printr-un antrenament corect și susținut,

pentru strădania perfecționării în arta kendō.

Prețuirea politeții și onoarei dintre oameni.

Asocierea cu alții cu sinceritate,

și totdeauna urmărirea educării de sine.

Astfel, practicantul va putea:

să își iubească țara și societatea,

să contribuie la dezvoltarea culturii,

și la promovarea păcii și prosperității printre toți oamenii