Prima carte tipărită a lumii

직지심체요절 – Chikchi Simch’e Yojŏl sau Prima carte coreeană scrisă cu tiparul de metal

Cele mai cunoscute realizări din perioada Koryŏ (고려) (918 – 1392) sunt tiparul de metal şi cărţile scrise prin această tehnologie. Deşi manuscrisele tipărite la tiparul de metal sunt valoroase, în momentul actual în Coreea nu există astfel de cărţi, deoarece ori au fost distruse, ori cumpărate sau furate de străini.

Singura carte tipărită prin metoda menţionată, care a rezistat timpului, este Chikchi Simch’e Yojŏl sauÎnvăţăturile alese ale înţelepţilor budişti şi a maeştrilor Sŏn. Cunoscută şi sub numele de Chikchi Shim Kyŏng sau mai pe scurt Chikchi, se găseşte în colecţia Bibliotecii Naţionale Franceze din Paris, unde a fost expusă pentru prima dată în 1972, în cadrul Anului Internaţional al Cărţilor.

Chikchi a fost printată cu tiparul de metal la templul Hŭngdŏk (흥덕사), aflat la marginea oraşuluiCh’ŏngju (청주), în 1377, cu mult înainte ca Gutenberg să inventeze tiparul său de metal. Deşi locaţia templului a fost necunoscută, în 1985 ruinele au fost decoperite dintr-un accident. S-au excavat mai multe relicve, o tobă mare din metal, 20 de oale pentru topit şi boluri cu numele templului şi data când au fost turnate. Acestea dovedesc existenţa templului Hŭngdŏk şi fondarea lui în perioada Silla (신라).

Chikchi fost scrisă de Baegun Hwasang (배군화상), un preot ce a trăit în ultimii ani ai dinastiei Koryŏ. Acesta a încercat să înţeleagă punctele cardinale Sŏn (Zen, în japoneză), studiind elogii, imnuri, cântece, dar şi psalmii şi predicile lui Buddha. El a ales lucrări care conţineau idei asemănătoare cu ale lui, adăugându-le propriile interpretări şi concepte. În acest fel, a sperat să ofere îndrumare noilor adepţi ai Buddhismului.

Cartea fost tipărită de discipolii lui, Talcham (달잠) şi Sŏkch’ŏn (석천), cu ajutor financiar din partea unei călugăriţe, Myodŏk (묘덕), la 3 ani după ce preotul a murit. Ideea principală a cărţii este că oricine se poate uita în inima unei persoane prin meditaţia Sŏn şi că inima acelei persoane e egală cu cea a lui Buddha. Prezintă cuvintele şi faptele unor călugări respectaţi, prin întrebări şi răspunsuri legate de învăţături şi meditaţie Buddhiste, dar şi o secţiune care laudă virtuţile lui Buddha.

Cartea a fost dusă în Franţa, după ce a ajuns în colecţia personală a lui Collin de Plancy, un delegat francez în Seul, în anul 1887. Apoi, Chikchi a fost cumpărată şi a intrat în posesia lui Henry Vever, un colecţionar de antichităţi. În 1950, la moartea acestuia, a fost donată Bibliotecii Naţionale Franceze. A fost expusă la Expoziţia din Paris din anul 1900 şi înregistrată în al 4-lea volum al cărţii La Bibliographie Coreene de Maurice Courant dar nu i s-a recunoscut valoarea adevărată până în 1972.

Din cele 2 volume ale cărţii, doar al doilea a rezistat timpului şi doar 38 de capitole din 39 s-au păstrat. Totuşi, la un an după printarea cu tiparul de metal, Chikchi a fost tipărită şi cu metoda plăcilor de lemn, la templul Ch’wiam (취암) din Yŏju (여주), provincia Gyŏnggi (경기). Ambele volume din această ediţie au rămas intacte, prin urmare au oferit o înţelegere corectă a conţinutului lucrării originale, care pe lângă cele 2 volume mai conţine o prefaţă şi un epilog.

Sunt câteva caracteristici care demonstrează faptul că Chikchi a fost tipărită cu tipar de metal în perioada Koryŏ. De exemplu, aranjamentul caracterelor nu e drept: unele caractere sunt aşezate pe diagonală, altele chiar puse cu capul în jos. Există diferenţe şi în cazul cernelii, care nu s-a impregnat uniform pe hârtie. În unele cazuri, liniile lipsesc cu desăvârşire.

Paşii urmaţi în tipărirea unei hârtii cu tipar de metal

Galeria, în care sunt imprimate caracterele, este unită la cele patru colţuri iar linii împart spaţiul şi unesc marginile acesteia. Fiecare pagină conţine 11 linii verticale şi fiecare linie, 18 sau 20 de caractere, depinde de mărimea lor.

La templul Hŭngdŏk s-au găsit mulaje de mărime medie şi mică. Forma medie era folosită pentru a imprima textul principal iar forma mică, pentru notele de subsol. Când mărimea mică nu se găsea, era înlocuită cu forma medie. În acest caz, explicaţiile erau încadrate cu dublă linie.

Modul în care sunt fabricate caracterele de metal folosite la tipărire

Există diferenţe majore între Chikchi şi cărţile tipărite cu tipar de metal din perioada Chosŏn (조선). Cele din perioada antică aveau două pagini printate pe o singură foaie. În dinastia Chosŏn, lucrările aveau două însemne decorative: la bază se găsea o dungă neagră numită gură neagră (eng. black mouth) şi în partea de sus, o coadă de peşte (eng. fishtail) stilizată; acestea lipseau din Chikchi.

În martie 1992, Ch’ongju Early Printing Museum s-a deschis pe locul unde era localizat templul Hŭngdŏk, în memoria celor care au iniţiat tehnologia tipăririi. De asemenea, este şi o şansă de a face cunoscut lumii faptul că pionierii în acest domeniu sunt călugări coreeni, şi nu Gutenberg.

În cadrul acestui muzeu se pot vedea cum procesele de manufacturare a tiparului de metal şi a tipăririi cu plăci de lemn sunt recreate de manechine în dimensiuni reale. Este împărţit în două mari secţii: prima estecivilizaţia imprimării, care pune accent pe istorie şi pe stagiile cele mai importante din tipărirea coreeană (plăcile de lemn, tiparul de metal în Koryŏ şi Chosŏn, tiparul de lemn şi hangul în Chosŏn). Cealaltă secţie e atribuită relicvelor din situl arheologic de la Hŭngdŏk.

Surse:

Cartea “Printing and Publishing Culture”;

Cartea “A Korean History for International Readers”;

Revista Koreana – articolele: Chikchi simche yojol (E020 – 1993), Printing (E022 – 1993),Chikchishimcheyojol (E014 – 1997), Movable Metal Type (E060 – 2005).