Cartea Cronicile dansurilor de la Curtea Regală a fost tadusă în engleză. Fundaţia Korea a publicat cartea tradusă de profesorul Lee Heung-gu.
Printre multe proprietăţi culturale de valoare ale Coreei, dansul tradiţional de la Curtea Regală, „Jeongjae”, are o istorie lungă. Din perioada celor Trei Regate (37 î.Hr. – 668 d.Hr.), a dinastiei Goryeo (918 – 1392) şi dinastiei Joseon (1392 – 1910), dansurile au dus tradiţiile mai departe şi valorile culturii regale coreene.
Cartea recent lansată de Fundaţia Korea, „Dansurile Curţii Regale coreene: cum sunt văzute în documentele istorice”, cronicile bogatei istorii a bunurilor culturale imateriale, inclusiv influenţa străină prezentă în mişcările de dans, integrarea mişcărilor Yin şi Yang şi celor cinci elemente (apa, lemnul, focul, pământul şi metalul), filozofia şi procedurile semnificative ale dansului.
Dansul pentru longevitate, la un banchet regal organizat în 1902.
Deşi dansurile şi muzica coreeană au fost puternic influenţate de China şi India, în timpul perioadei celor Trei Regate, Coreea a început să producă şi să-şi perfecţioneze propriul stil şi mişcările pentru dansurile de la Curtea Regală, în timpul ultimei perioade a dinastiei Joseon. ”Dansurile de la Curtea Regală coreeană” se concentrează în principal pe mişcările de dans din timpul Joseon, în timp ce se introduc cronologic caracteristicile distinctive ale artei interpretative din alte perioade de timp.
Cartea este scrisă de Lee Heung-gu, deţinătorul titlului de Importantă proprietate culturală imaterială nr 40.
Publicată iniţial în coreeană, cartea a fost tradusă în engleză de către Cho Yoon-jung, un lector de la Şcoala de traducere şi interpretare din cadrul Ewha Womans University.
Născut în 1940 în Daejeon, Lee a studiat dansul la Gugaksa Yangseongso, o academie de formare în domeniul artelor tradiţionale. Unul dintre profesorii săi a fost Kim Bo-nam, deţinătorul titlului de Importantă proprietate culturală imaterială nr. 1. Lee a scris cartea după o bună studiere a documentelor istorice care au înregistrat mişcările de dans, inclusiv „Uigwe”, o colecţie de cărţi de protocoale regale ale dinastiei Joseon. „Uigwe” conţine, în special, desene viu colorate ale dansurilor de la Curte, aşa cum au fost efectuate în timpul ritualurilor semnificative şi ceremoniilor familiei regale.
Mugo, dansul tobelor descris în imagine se intitulează “Gojong Imin Jinyeon Dobyeong” – dans interpretat la Curtea Regelui Gojong
Potrivit lui Lee Heung-gu, dansurile de la Curtea Regală coreeană au şase teme majore: dorinţa pentru longevitatea Regelui; sărbătorirea aniversării ascensiunii Regelui la tron; lăudarea virtuţiilor Curţii; rugămintea pentru conducerea şi politica binevoitoare a Regelui; binecuvântări pentru prosperitatea familiei regale şi dorinţa pentru pacea şi prosperitatea naţiunii.
În timp ce dansurile de la Curtea Regală a Goryeo prezentau multe mişcări inspirate din budism, în Joseon (care a ales confucianismul în locul budismului) erau afişate mişcări restrânse şi ordonate, care i-au determinat pe dansatori să-şi suprime emoţiile.
Taepyeongmu (태평무), un dans coreean care semnifică dorinţa de pace pentru ţară
Dansul de la Curtea Regală coreeană în multe feluri, este diferit de dansul popular tradiţional al ţării. Ca o artă obişnuită, dansul popular permite improvizaţii şi dă libertate dansatorilor să-şi exprime emoţiile atât de cât vor. Cu toate acestea, dansul de la Curte a avut propriile sale reguli stricte şi mişcări fixe, dezvoltate la Curtea Regală din perioada chineză, inspirate din perioada Silla până la dinastia Joseon. Lee introduce cele 58 de mişcări de bază ale dansului de la Curte, făcând un rezumat a ceea ce este descris în documentele istorice.
(sus) Pictură murală cu fată celestă călare pe un cocor, Mormântul Ohoebun nr 4, din secolul al VI-lea.
(jos) Scenă de dans de la Mormântul dansatorilor, între sfârşitul sec. al IV-lea – începutul sec. al VI-lea.
Filozofia răsăriteană care se referă la Yin şi Yang şi cele cinci elemente (apa, lemnul, focul, pământul şi metalul), este profund reflectată în multe mişcări de dans de la Curtea regală coreeană. Pentru fiecare spectacol de dans, Regele stătea mereu în partea de nord a Palatului şi privea spre sud. Nordul reprezenta apa şi sudul, focul. Principalul dansator care a reprezenta “Seonmo” sau “Mama Immortal” stătea în centrul locului. Vestul era reprezentat de metal şi estul simbolizat de lemn. În ansamblu, spectacolul reprezenta armonia dintre cele cinci elemente.
Cartea recent lansată, împreună cu alte cărţi publicate de către Fundaţia Korea, vor fi distribuite la diverse biblioteci şi instituţii din străinătate. Ea poate să fie şi cumpărată din Coreea, de către cei care doresc.
Sursă: The Korea Herald
Printre multe proprietăţi culturale de valoare ale Coreei, dansul tradiţional de la Curtea Regală, „Jeongjae”, are o istorie lungă. Din perioada celor Trei Regate (37 î.Hr. – 668 d.Hr.), a dinastiei Goryeo (918 – 1392) şi dinastiei Joseon (1392 – 1910), dansurile au dus tradiţiile mai departe şi valorile culturii regale coreene.
Cartea recent lansată de Fundaţia Korea, „Dansurile Curţii Regale coreene: cum sunt văzute în documentele istorice”, cronicile bogatei istorii a bunurilor culturale imateriale, inclusiv influenţa străină prezentă în mişcările de dans, integrarea mişcărilor Yin şi Yang şi celor cinci elemente (apa, lemnul, focul, pământul şi metalul), filozofia şi procedurile semnificative ale dansului.
Dansul pentru longevitate, la un banchet regal organizat în 1902.
Deşi dansurile şi muzica coreeană au fost puternic influenţate de China şi India, în timpul perioadei celor Trei Regate, Coreea a început să producă şi să-şi perfecţioneze propriul stil şi mişcările pentru dansurile de la Curtea Regală, în timpul ultimei perioade a dinastiei Joseon. ”Dansurile de la Curtea Regală coreeană” se concentrează în principal pe mişcările de dans din timpul Joseon, în timp ce se introduc cronologic caracteristicile distinctive ale artei interpretative din alte perioade de timp.
Cartea este scrisă de Lee Heung-gu, deţinătorul titlului de Importantă proprietate culturală imaterială nr 40.
Publicată iniţial în coreeană, cartea a fost tradusă în engleză de către Cho Yoon-jung, un lector de la Şcoala de traducere şi interpretare din cadrul Ewha Womans University.
Născut în 1940 în Daejeon, Lee a studiat dansul la Gugaksa Yangseongso, o academie de formare în domeniul artelor tradiţionale. Unul dintre profesorii săi a fost Kim Bo-nam, deţinătorul titlului de Importantă proprietate culturală imaterială nr. 1. Lee a scris cartea după o bună studiere a documentelor istorice care au înregistrat mişcările de dans, inclusiv „Uigwe”, o colecţie de cărţi de protocoale regale ale dinastiei Joseon. „Uigwe” conţine, în special, desene viu colorate ale dansurilor de la Curte, aşa cum au fost efectuate în timpul ritualurilor semnificative şi ceremoniilor familiei regale.
Mugo, dansul tobelor descris în imagine se intitulează “Gojong Imin Jinyeon Dobyeong” – dans interpretat la Curtea Regelui Gojong
Potrivit lui Lee Heung-gu, dansurile de la Curtea Regală coreeană au şase teme majore: dorinţa pentru longevitatea Regelui; sărbătorirea aniversării ascensiunii Regelui la tron; lăudarea virtuţiilor Curţii; rugămintea pentru conducerea şi politica binevoitoare a Regelui; binecuvântări pentru prosperitatea familiei regale şi dorinţa pentru pacea şi prosperitatea naţiunii.
În timp ce dansurile de la Curtea Regală a Goryeo prezentau multe mişcări inspirate din budism, în Joseon (care a ales confucianismul în locul budismului) erau afişate mişcări restrânse şi ordonate, care i-au determinat pe dansatori să-şi suprime emoţiile.
Taepyeongmu (태평무), un dans coreean care semnifică dorinţa de pace pentru ţară
Dansul de la Curtea Regală coreeană în multe feluri, este diferit de dansul popular tradiţional al ţării. Ca o artă obişnuită, dansul popular permite improvizaţii şi dă libertate dansatorilor să-şi exprime emoţiile atât de cât vor. Cu toate acestea, dansul de la Curte a avut propriile sale reguli stricte şi mişcări fixe, dezvoltate la Curtea Regală din perioada chineză, inspirate din perioada Silla până la dinastia Joseon. Lee introduce cele 58 de mişcări de bază ale dansului de la Curte, făcând un rezumat a ceea ce este descris în documentele istorice.
(sus) Pictură murală cu fată celestă călare pe un cocor, Mormântul Ohoebun nr 4, din secolul al VI-lea.
(jos) Scenă de dans de la Mormântul dansatorilor, între sfârşitul sec. al IV-lea – începutul sec. al VI-lea.
Filozofia răsăriteană care se referă la Yin şi Yang şi cele cinci elemente (apa, lemnul, focul, pământul şi metalul), este profund reflectată în multe mişcări de dans de la Curtea regală coreeană. Pentru fiecare spectacol de dans, Regele stătea mereu în partea de nord a Palatului şi privea spre sud. Nordul reprezenta apa şi sudul, focul. Principalul dansator care a reprezenta “Seonmo” sau “Mama Immortal” stătea în centrul locului. Vestul era reprezentat de metal şi estul simbolizat de lemn. În ansamblu, spectacolul reprezenta armonia dintre cele cinci elemente.
Cartea recent lansată, împreună cu alte cărţi publicate de către Fundaţia Korea, vor fi distribuite la diverse biblioteci şi instituţii din străinătate. Ea poate să fie şi cumpărată din Coreea, de către cei care doresc.
Sursă: The Korea Herald
0 comments:
Trimiteți un comentariu