Florile de cires in cultura japoneza

Din timpuri imemoriale, japonezii au elogiat frumuseţea florii de cireş, sau sakura, cum îi spun ei. Atât de îndrăgite sunt delicatele ei petale, încât floarea de cireş a devenit cea mai cunoscută floare, ocupând un loc de seamă în istoria şi cultura ţării. De fapt, în unele contexte, cuvântul „floare“ în limba japoneză a devenit sinonim cu sakura. Florile de cireş îi încântă pe japonezi de mai bine de o mie de ani.

O mulţime de cireşi împodobesc insulele arhipelagului nipon. Nu trebuie să mergeţi prea departe pentru a vedea unul dintre cele aproximativ 300 de soiuri de cireş ce cresc aici. O floare are, de obicei, cinci petale, cu margini dantelate, existând însă şi soiuri cu mai multe petale. Florile sunt grupate în mănunchiuri. Culoarea petalelor variază de la un alb aproape pur la roz, ba chiar până la roşu aprins, cu toate nuanţele intermediare. Forma şi culoarea acestor inflorescenţe au simbolizat din vremuri străvechi puritatea şi simplitatea.

Un cireş în floare atrage cu siguranţă privirile. Când îl vezi scăldat în razele blânde ale soarelui ce răzbat printre nori, ai impresia că petalele lui delicate radiază o lumină alb-trandafirie. Iar în faţa unei livezi de cireşi rămâi pur şi simplu fără cuvinte.

O privelişte minunată

Munţii Yoshino sunt de mult timp renumiţi pentru cireşii cu flori albe ce cresc aici. Există patru mari livezi cu peste 100 000 de cireşi. O livadă e numită Hitome Senbon, adică „o mie de cireşi dintr-o privire“. Efectiv, cât vezi cu ochii, flori albe dau strălucire colinelor dimprejur, lăsând impresia că peste acestea s-ar fi aşternut un covor gros de nea. Nu e de mirare că în fiecare an vin aici peste 350 000 de oameni ca să vadă minunata privelişte!

Modul în care sunt plantaţi cireşii poate produce efecte interesante. De exemplu, rândurile paralele de cireşi ale căror crengi se unesc formează un „tunel de cireşi“. Imaginaţi-vă că păşiţi pe un covor de petale sub o boltă alb-trandafirie, formată din miriade de flori de cireş!

Însă delicatele flori nu ţin mult: maximum două sau trei zile. În funcţie de vreme, ele cad chiar şi mai repede.

Picnic sub bolta de flori de cireş

Primii care înfloresc sunt cireşii din sudul arhipelagului nipon, mai exact cei de pe insulele Okinawa. Ei înfloresc în ianuarie. Treptat înfloresc şi ceilalţi cireşi spre nord, ultimii fiind cei de pe insula Hokkaido, pe la sfârşitul lui mai. Acestui fenomen i se mai spune şi frontul florilor de cireş, fiind oarecum asemănător cu înaintarea unui front atmosferic. Televiziunea, radioul, ziarele, ba chiar şi Internetul anunţă cu regularitate unde se află acest front. La auzul veştii că cireşii japonezi au înflorit, milioane de oameni se îndreaptă spre livezi ca să-i admire.

Hanami, care înseamnă „admirarea florilor“, e un obicei străvechi. Şi, cu siguranţă, în această expresie cuvântul „floare“ se referă la floarea de cireş! Încă din perioada Heian (794–1185), nobilimea organiza petreceri pentru a admira sakura. În 1598, un conducător militar pe nume Hideyoshi Toyotomi a organizat la templul Daigoji din Kyoto o petrecere la care invitaţii au admirat florile de cireş. Toţi seniorii feudali, precum şi oaspeţii de seamă s-au strâns sub copacii înfloriţi şi au recitat poezii care elogiau florile. Femeile purtau veşminte cu elegante imprimeuri înfăţişând sakura.

În perioada Edo (1603–1867), oamenii de rând au început să-şi petreacă şi ei timpul liber astfel, organizând picnicuri sub cireşii înfloriţi. Mâncau, beau, cântau şi dansau în timp ce admirau florile alături de familia şi prietenii lor. Popularul obicei hanami s-a păstrat până în zilele noastre. Oamenii merg în număr mare spre locul lor preferat ca să se bucure în linişte de bogăţia de petale.

Un laitmotiv

Sakura este prezentă în istoria şi cultura japoneză, fiind un laitmotiv în literatură, poezie, teatru şi muzică. De-a lungul secolelor, artiştii au imortalizat splendoarea florilor de cireş pe diverse suprafeţe, de la obiecte de lut la paravane pliante.

Şi samuraii au preluat motivul sakura. Fiind dedicaţi fără rezerve stăpânului lor, de la ei se aştepta să fie gata în orice clipă să-şi sacrifice viaţa pentru stăpân. Samuraii au considerat florile de cireş un simbol al vremelniciei vieţii. Iată ce se spune în acest sens în Kodansha Encyclopedia of Japan: „Deoarece florile de cireş se deschid foarte repede, după care la fel de repede le cad petalele, ele au devenit un simbol potrivit al genului de frumuseţe admirat de japonezi, cu alte cuvinte al frumuseţii efemere“.

Admiraţia unei întregi naţiuni pentru sakura dăinuie şi azi. Frumoasele kimonouri au adesea imprimeuri cu flori de cireş. Modelul sakura poate fi regăsit şi pe articolele de uz casnic, pe eşarfe şi pe îmbrăcăminte. Atât de îndrăgită e această floare, încât părinţii le pun cu mândrie frumoaselor lor fetiţe numele Sakura, în onoarea florii de cireş.

Deşi delicată, sakura a avut puterea de a influenţa cultura unei naţiuni. Floarea de cireş rămâne, aşadar, un exemplu remarcabil al frumuseţii delicate pe care o regăsim în lucrările minunate ce ne înconjoară.

Desi privirea ciresilor inflorind este o obsesie nationala in toata Japonia, la Kyoto este probabil unul dintre cele mai bune locuri pentru admirarea acestui proces. Cu templele si gradinile sale frumoase si cu peisajul din jur, Kyoto este fundalul perfect pentru splendoarea pomilor cu flori roz.

Traditia japoneza de Hanami, sau „privirea florilor" dateaza din perioada Heian (794-1191), cand a fost initiata de curtea imperiala. Aristocratia japoneza, artistii, poetii si muzicienii au transmis curand acest hobby al Hanami-ului maselor, iar privirea florilor a devenit o obsesie nationala.

Floarea nationala si un simbol de netagaduit al Japoniei este floarea de cires, sau „sakura", care nu este pomul fructifer care produce fructele comestibile, ci un „arbore ornamental", din specia Prunus serrulata.

Sakura - Ciresii infloriti

Durata de viata a florilor de cires

Datorita perioadei lor scurte de inflorire, florile Sakura au ajuns sa simbolizeze efemeritatea vietii. Sezonul florilor poate dura doar o saptamana, maxim zece zile, in functie de conditiile meteorologice si de vant care pot scurta drastic perioada de vizionare. Sakura infloresc complet la aproximativ o saptamana dupa ce apar primele flori („kaika"). Apogeul infloririi se numeste „mankai". Cand florile cad, (proces numit „chiru") se imprastie pe jos formand un covor de culoare alb-rozalie.

Exista acum peste 300 de specii de copaci sakura pe teritoriul Japoniei, care sunt hibrizi din diverse specii originale care existau in toata Asia. Unul dintre soiurile hibride preferate este Somei Yoshino, venerat pentru culoarea alba pura, cu o nuanta de roz in mijloc. Somei Yoshino dateaza din epoca Meiji, cand a fost prima data hibridizat. Speciile Yaezakura si Yamazakura sunt cunoscute pentru petalele lor roz intens si pentru florile mai mari.

Ciresul plangator sau Shidarezakura este un alt soi iubit in Japonia in Kyoto, Osaka si Nara. Perioada de inflorire este de la sfarsitul lunii martie (in jurul datii de 25 pana pe 30) pana la inceputul lunii aprilie (in jurul datii de 7 pana pe 15) .

Cires plangator

Prognoza infloririi a devenit o stiinta foarte importanta, deoarece milioane japonezi isi planuiesc vacantele si evenimentele de familie in jurul sosirii Sakurei. Agentia japoneza de Meteorologie urmareste acoperirea infloririi ciresilor sau-zensen sakura, estimand perioada exacta de timp pentru admirarea optima a florilor.

O distractie de familie foarte des intalnita este Hanami, sau „Petrecea privirii florilor", si pe tot parcursul sezonului Sakura familiile se reunesc si fac picnicuri la umbra ciresilor infloriti.

De asemenea, in aceasta perioada se manifesta o alta obsesie japoneza, si anume fotografierea, deoarece sute de fotografi amatori se inghesuie sa faca poze florilor in orice moment al zilei.

Sezonul de inflorire variaza foarte mult in intreaga Japonie, primii ciresi care infloresc fiind cei din partea de sud, in Okinawa. Cel mai devreme se intampla chiar in ianuarie. Cu trecerea lunilor, Sakura ajunge in nord, iar pana la sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie la Kyoto. Insula nordica Hokkaido este ultimul loc din Japonia unde se poate admira Sakura.

Admirarea florilor de cires in Kyoto

Festivalul infloririi ciresilor este un eveniment foarte popular la Kyoto si are loc in cursul lunii aprilie. De asemenea, Odori Miyako sau „dansul infloririi ciresilor" este prezentat de Geisha de la teatrul Gion Corner din Kyoto. In timpul acestui sezon se pot achizitiona lichiorul de sakura, gemul, bomboanele sakura, vase promotionale si orice altceva va trece prin cap.

Fiecare locatie din Kyoto are ceva specific pentru privitul florilor de cires. Altarul Heian este cunoscut pentru ciresii sai plangatori, iar seara au loc concerte si un spectacol de lumini invaluie coroanele inflorite.

Calea Filosofiei este un alt loc preferat de admirat ciresii, un loc in care se poate face o plimbare sub cupola florilor. Parcurile Arashiyama si Nakanoshima, malurile raului Kamogawa si gradina Shosei-en sunt locurile favorite ale turistilor de unde se poate vedea o mare varietate de arbori Sakura, iar parcul Maruyama, adiacent altarului Yasaka este un loc nemaipomenit pentru picnicurile de week-end, cu o mare varietate de ciresi plangatori si o multime de festivitati.

Ciresii de pe Calea Filosofiei

Sincronizarea este totul si pentru a va asigura ca veti vedea ceva, luati-va suficient timp - eventual o saptamana intreaga – pentru o locatie anume. De asemenea, urmariti previziunil si incercati sa fiti acolo in mijlocul „sezonului". Fluctuatiile anuale sunt destul de dese, asa ca nu mergeti exclusiv pe ceea ce s-a intamplat in anul precedent.